Animalul totem

Acum câteva săptămâni, dacă mi-ar fi spus cineva că animalele totem sunt adevărate, probabil aș fi râs de el, dar întâmplarea pe care urmează să v-o povestesc mi-a schimbat radical părerea. Am mers cu familia mea într-o excursie în pădure ca să scăpăm de stresul și agitația orașului.

Totul mergea bine, până când m-am oprit să-mi leg șiretul. Când m-am uitat după familia mea, ei dispăruseră ca prin minune. La început m-am panicat și am început să-i strig, dar fără rezultat. Secundele parcă erau minute și minutele ore. Nu aveam nicio hartă la mine pentru că mă bazam pe ei că o să se ocupe de asta.

Când credeam că nu mai am nici o șansă, am auzit un foșnet încetișor, care apoi a devenit mai zgomotos și tot mai zgomotos, până când dintr-un tufiș a ieșit, ce credeți? Un lup adevărat în carne și oase. Eram speriată de moarte, dar el se uita la mine de parcă nu voia să mă atace. Mi-a făcut un semn ca și cum ar fi vrut să îl urmez și a plecat de unde a venit. M-am gândit că, decât să stau singură în pădure, mai bine îl urmam. Stăteam la zece pași de el, pentru că tot mă speria puțin ideea că este un lup. Dintr-o dată am auzit niște voci, dar nu orice voci, ci vocile părinților mei. Când m-am uitat din nou la lup, acesta nu era nicăieri, de parcă se evaporase. Am fugit către familia mea, care nici nu sesizase că eu am dispărut.

Eram puțin confuză de tot ce se întâmplase în acea zi, și nu înțelegeam de ce acel lup m-a ajutat, dar după aceea m-am documentat şi am aflat că acela ar fi putut fi animalul meu totemic, care mă ajută atunci când sunt în situații limită. Uneori ajungem, inevitabil, în situații periculoase, dar nu trebuie să ne panicăm, pentru că vom găsi mereu soluția, cu puțin ajutor de la animalul fantastic care ne seamănă şi are mereu grijă să fim în siguranță.