Bunica

Astăzi am mers în vizită la casa bunicii mele. Cu mine am luat-o și pe pisica mea dăruită de bunica. Când am intrat în casă parcă am văzut-o pe bunica mea cum ne întâmpină, dar, din păcate, am rămas doar cu amintiri. Ea este o persoană specială în viața mea. Pentru mine ea a fost ca o a doua mamă care m-a crescut și care m-a învățat lucruri multe. Pe lângă familia mea, ea a fost o persoană care m-a iubit necondiționat în orice moment chiar dacă mai și greșeam. Ea era vârstnică, dar pentru mine era o persoană mereu în floarea vârstei. Bunica mea a avut o viață dificilă, dar ea a luptat cu curaj și demnitate pentru a-i construi un trai decent familiei, mai ales tatălui meu. Ea a fost o femeie cochetă, aranjată și mereu în pas cu moda. Poate a fost atât de atentă cu îmbrăcămintea deoarece era o croitoreasă iscusită. Părul ei auriu prins într-un coc mereu parcă îi completa portretul. Ochii ei albaștri ca cerul îmi transmiteau mereu siguranță și încredere, deși este o femeie firavă și subțirică. În urmă cu câteva zile înainte de moartea ei, mi-a dăruit-o pe Bella. Bella este o pisică deșteaptă cu blana albă. Bunica a ținut mult la ea, așa că mi-a dăruit-o în semn de recunoștință pentru tot sprijinul pe care i l-am oferit. Eu o consider un exemplu demn de urmat în viața oricui. Acum am mai rămas doar cu pozele și amintirile ce o descriu „Femeie subțirică cu mâinile micuțe și o privire senină.”