Călătoria în porțile viitorului și în porțile trecutului

De foarte mult timp îmi doream să aflu viitorul si trecutul. Desigur, așa cum știam, acest lucru nu este posibil. Dar nu este așa, poate că în realitate nu poți călători în timp, dar în vise se poate. Totul s-a întâmplat într-o noapte de vară. Stăteam în pat și mă gândeam la ce poate să-mi dăruiască viitorul și trecutul și …. am adormit. Deodată, am simțit cum a intrat în mine un fulger. Acest fulger mi-a dat niște aripi de înger. De la început, am văzut cum voi termina școala. În timp ce exploram lumea viitorului, am văzut că oameni specialiști în robotică făceau un robot special pentru spațiu.

Organizația aceasta se numea NASA și ei construiau roboți ca să poată să-i trimită în spațiu. În acel moment am rămas surprinsă de ce am văzut. Eram eu și lucram la NASA. Nu mi-a venit să cred. Toma, un coleg de muncă mi-a cerut un microcip pentru a conecta robotul. Văzusem că eram o persoană specialistă în robotică și un om de știință foarte cunoscut de lume. Eu încă eram fascinată unde voi lucra în viitor și de viitorul care urmează. Totul părea de parcă ar fi fost real.

Dar nu știu cum s-a întâmplat, că am fost foarte tare atrasă în trecut. În acel moment timpul s-a întors înapoi. Intrasem în porțile trecutului. Totul se vedea alb-negru. Zburând pe acolo, am văzut tot ce s-a întâmplat până la nașterea mea. În timp ce exploram lumea trecutului am văzut câțiva oameni care mâncau, dar nu ori ce fel de mâncare, mâncau carne crudă și o rupeau cu dinții. Când i-am văzut îmi venea să vomit, m-am dus la ei și i-am întrebat de ce nu gătesc carnea. Ei se uitau la mine ciudat și atunci mi-am dat seama că în perioada în care eram eu nu se inventase focul.

Am luat un cremene și am început să fac focul, după câteva minute s-a aprins, am luat carnea și am pus-o pe foc, imediat s-a făcut și le-am dat carnea să o mănânce gătită. Când au gustat le-a plăcut foarte mult și după ce au mâncat carnea m-au întrebat cum pot face focul. Le-am arătat și după ce au învățat mi-au mulțumit. Nu am mai stat mult timp. Când am vrut să plec am fost atrasă de doi magneți din părți diferite. Acești doi magneți se luptau pentru mine, unul mă dorea în viitor, altul mă dorea în trecut. Dar după proverbul „Când doi se bat, al treilea câștigă” aripile mele s-au desprins de mine. În acel moment am căzut înapoi în corpul meu. Atunci eu m-am trezit fiindcă era 07:00 și trebuia să mă pregătesc de școală… Acest vis nu-l voi uita!