Andrei Alexandra Maria
Clasa a V-a A
Școala Gimnazială George Coșbuc 23 August
Într-o zi, Carol se gândi să meargă în deșert pentru a vedea creatura care a speriat toți oamenii aflați în deșert, mai exact GreenGoblin. Peste doua zile, Carol își ia inima în dinți și pleacă în Dubai, ca mai apoi sa meargă în deșert. Călătoria lungă cu avionul din Statele Unite ale Americii până în Dubai iar apoi în deșert l-a extenuat foarte mult dar nu s-a dat bătut. Ajuns în deșert a găsit o groapă mare, adâncă și urât mirositoare. Până la urmă Carol a prins curaj și s-a dus în groapa imens de mare, acolo era un tunel lat, destul de lung iar pământul de pe pereții tunelului cadea puțin câte puțin. După ce a analizat puțin tunelul auzi un sunet dubios. Era GreenGoblin. Prima data nu și-a dat seama că era el, dar apoi BOOM!!! îi iese în cale GreenGoblin-ul destul de calm și prietenos, punându-l pe Carol să se întrebe ,,Oare de ce se sperie oamenii de el?” Nici bine nu s-a gândit ca GreenGoblin îl întreabă:
– Ce cauți dumneata pe aici?
– Am venit să vă caut, răspunde Carol.
– Să mă cauți? De ce să mă cauți?
– Păi… oamenii mi-au spus că i-ai speriat cu flăcările pe care le scoți pe nări. S-au speriat de cei trei ochi ai tăi, de mâinile negre cu cele șapte degete, cu coada ta țepoasă și…
– Bine! Gata! Am înțeles!
– Bine, nu te enerva!
După ce s-au întâlnit în tunel, GreenGoblin l-a invitat pe Carol în peștera lui. În ciuda așteptărilor lui Carol, peștera era un loc primitor, călduros și simpatic. Ca o sufragerie, am putea spune.
– Apropo, cum te numești? il întreabă GreenGoblin.
– Mă numesc Carol!
– Frumos nume!
– Mulțumesc, GreenGoblin, te superi dacă îți spun niște întrebări?
– Nu, chiar te rog, dar înainte să îmi pui întrebări trebuie să mergem să hrănim niște pisicuți care au fost abandonați. Fac asta în fiecare dimineață, trebuie să aibă cineva grijă de ei. Apoi, atunci când bate soarele mai cu putere, trebuie să ducem 2 sticle de apă la fereastra unei bătrâne. Aceasta nu știe că eu îi duc apa și nici nu trebuie să știe. Nu se poate deplasa, iar eu sunt singurul responsabil să-i duc apă. Nu are pe nimeni, săraca!
Zicând aceasta, GreenGoblin, a luat-o iute la picior să-și îndeplinească misiunile. Carol, se ținea cu pași mici după puternicul GreenGoblin.
– Hai, întreabă-mă, n-avem timp de pierdut!
– Bine! Prima întrebare: ai o superputere?
– Da! Pot face obiectele să plutească.
– Fascinant! Iar a doua întrebare și ultima este: ce ți-ai dori cel mai mult de pe lumea aceasta? – –Să am prieteni, dar din păcate, nimeni nu vrea să fie prieten cu mine.
– Vreau eu să fiu prietenul tău!
– Chiar vrei, fără să te sperii de înfățișarea mea urâtă?
– Da! Mi-am dat seama ca nu ești așa cum spuneau oamenii… ești blând, milos și manierat.