Ionașcu Vasile Mircea
11 ani
Clasa a V-a
Liceul Tehnologic
“Sf. Dimitrie” Teregova
Prof. coord. Banda Ioana Delia
Eu și prietenii mei ne plimbam într-o pădure. Ceva cu multe intrări ne-a atras atenția, un labirint. Ne-a luat foarte mult timp să ne stăpânim emoțiile și chiar frica.
Intrând în labirint nu am știut pe unde să mergem pentru că erau foarte multe cărări. Am explorat acel labirint până când se înserase și venise momentul să ieșim de acolo, doar că nu mai găseam ieșirea.
Căutând ieșirea, am auzit un foșnet puternic și ne-am speriat. Din umbră se vedea că iese un monstru mare. Era Minotaurul. Ne-am speriat și mai tare și am început să fugim. Fugeam cât ne țineau picioarele, dar deodată apăru o umbră misterioasă. Ne-am speriat și mai tare, dar ne-am liniștit când l-am văzut pe Tezeu că vine în ajutorul nostru.
De ziua mea mi-am chemat cei mai buni prieteni. Nu voiam ca această zi să fie una simplă. Voiam una plină de aventuri și drumeții, așa că ne-am hotărât să mergem în pădure.
Pădurea avea un covor multicolor de frunze. Mergând am zărit o intrare îngustă. Nu știam ce este sau unde duce, așa că am intrat.
În acea intrare erau foarte multe cărări lungi. Părea a fi un labirint . De fapt chiar era un labirint.
Am explorat acel labirint până când ne-am dat seama că s-a înserat. Ne-am speriat pentru că nu știam încotro să o luăm. Aveam două variante: să mergem în labirint până când găsim ieșirea, deși asta ar dura o veșnicie, sau să ne împărțim fiecare, dar nici asta nu era o idee bună pentru că ne puteam pierde. Am ales prima variantă.
Căutând ieșirea am auzit un foșnet puternic, ne-am speriat și am grăbit pasul. Din umbră vedeam cum iese un monstru uriaș. Ne-am blocat la un capăt al labirintului și a trebuit să ne oprim. Monstrul cel mare se apropie de noi. Era Perifete.
În timp ce el se apropia de noi, iar noi ne speriam din ce în ce mai tare și nu știam ce să facem, deodată îl vedem pe Perifete cum se prăbușește. În spatele lui era Tezeu.
Tezeu s-a apropiat încet spre noi și ne-a dat un ghem, primit de la Ariadna. Noi i-am mulțumit și am lăsat ața din ghem să curgă după noi, pentru a vedea pe unde am mai trecut.
Într-un final am ieșit cu bine din acel labirint și ne-am întors acasă foarte încântați după întâlnirea cu Perifete și Tezeu.