Călătorie pe mare


Ionașcu Ana-Maria

14 ani


Clasa a VIII-a

Liceul Tehnologic
“Sf. Dimitrie” Teregova

Prof. coord. Banda Ioana Delia


Este prima vacanță fără părinți sau prieteni, doar eu într-un oraș mare și plin de oameni străini.

Pe plajă, locul meu preferat, unde nisipul te arde, marea îți cântă și soarele te privește.

Acolo mă simt eu însămi, liberă și entuziasmată.

Ador să mă plimb cu vaporul, să admir întreaga mare, de aceea am ales să merg cu un grup de turiști pe vapor. Marea era nemărginită, de o culoare cu cerul.

Admirând marea, nu ne-am dat seama că norii s-au întunecat și că vântul bate cu putere. Urma o furtună.

Marea a început să se agite. Vaporul se clătina foarte tare iar noi ne-am panicat. În vapor a început să se adune apă. Și mai multă apă, iar încetul cu încetul ne scufundam în adâncul mări.

Era o lumina ciudată peste tot, albăstruie. Eram in adâncuri, dar ceva era foarte ciudat: puteam respira sub apă. Mi-a trebuit puțin timp să îmi dau seama că nu sunt într-un vis. Am observat trei fete foarte frumoase și când am început să le analizez din cap pana în picioare, aveau cozi de pește. Erau sirene.

Nu îmi venea să cred. Mi-am luat inima în dinți și am înotat spre ele. Erau foarte înalte, slabe și foarte frumoase.

Am ajuns la ele și am observat ca pot și vorbi sub apă, nu doar respira.

– Sunteți chiar sirene? am întrebat eu.

– Da, tu cine ești și ce cauți aici?

– Ne plimbam cu vaporul, iar furtuna s-a năpustit asupra noastră. M-am trezit sub adâncuri: și pot respira și vorbi sub apă.

La auzirea spuselor mele, cele trei fete s-au uitat una la alta și s-au mirat.

– Ce este?am întrebat eu curioasă.

– De ce nu ai și tu coadă de sirenă?

– Coadă de sirenă? am rămas eu uimită.

– Poți respira sub apă. Ești ca noi.

Nu îmi venea să cred, chiar eram sirenă? Nu era posibil așa ceva.

– Vino cu noi la palat, au spus ele.

Mergând toate trei, eram foarte fascinată și uluită de toate peisajele. Căluții de mare, tot felul de pești, rechini și o mulțime de alte sirene înotau alături de noi.

Palatul era unul imens, foarte bogat și frumos. Intrând acolo l-am văzut pe rege. Avea coada de sirenă diferită de celelalte sirene, solzii erau diferiți, de o culoare aurie.

Cele trei fete i-au povestit regelui despre mine, că pot respira și vorbi sub apă.

Când s-au întors spre mine mi-au spus că pot rămâne acolo, în palatul acela, alături de sirene. M-am speriat, pentru că nu voiam să rămân, voiam să merg acasă, îmi era dor de părinții mei care sigur își făceau griji pentru mine.

Le-am explicat că trebuie să mă întorc acasă, la părinții mei, iar ei m-au înțeles și m-au însoțit până pe uscat.

După ce am ieșit din apă am văzut o mulțime de oamenii, echipe de salvare care ne căutau. Majoritatea oamenilor care erau pe vapor erau acolo pe plajă. I-am zărit pe părinții mei și am alergat spre ei. Aceștia au fost foarte încântați de revedere.

Această vacanța a fost una fascinantă, dar și una plină de aventuri.