Cei trei salvatori

Se spune că într-un vechi sat furnicesc, departe de oameni sau de alte animale, era satul Furniceni. Furniceni a fost cândva un sat vesel, cu furnici vesele și zâmbitoare, atunci când Preafericirea Sa regina Friga domnea alături de regele Frig. Dar după dispariția acesteia satul a intrat într-un doliu negru ce putea ține și secole dacă eroii noștri Geko, Fiji și Fye nu salvau regatul.

Geko, Fiji și Fye erau cei mai buni prieteni. Într-o zi auzind sunetul de urgență în timp ce se jucau, s-au îndreptat cu toții în piața centrală, asistând la o conferinta cu tot regatul.

– Salutare furniceni, îi salută regele trist pe cetățeni.

– Bună ziua, Măria Ta!

– Furniceni, ne confruntăm cu criza mâncării. Dacă nu găsim în următoarele zile o alta sursa de hrana, putem muri de foame.

Brusc s-a lăsat o liniște revoltătoare, iar apoi, furnicile cu un statut social mai ridicat, au început cu toții să riposteze. Atunci supărarea regelui a ieșit la suprafață spunând:

– Furniceni, nu mai fiți neghiobi și cei care au ripostat să vină mâine și să-i însoțească pe căutători la următoarea călătorie! Exclamase săracul Frig, care se îndrepta spre caleașca care îl ducea la curtea palatului.

Pentru neștiutori regatul era împărțit în două categorii sociale căutătorii (cei ce caută surse de hrană) și îngrijitori (cei ce se ocupă cu pământul și cu împărțirea roadelor). Rânjind pe sub nas, cei trei copii își făcuseră mari planuri, discutându-le în curtea platului. Desigur că discutau despre cum ar putea deveni eroi dacă salvează orașul de foamete. Însă într-un mic colț, una dintre menajerele regelui, întâmplător era împrejur și auzise absolut tot. Cu un mare zâmbet pe față, alergă disperată către rege.

– Majestatea Sa, zice pufăind din tot corpul menajera.

– Mai ușor si cursiv, te rog.

– Da, da, scuzați-mă!

– Ce s-a intâmplat? A întrebat mirat regele Frig.

– Fye și Fiji și, mă rog, inclusiv acel băiețel Geko, plănuiesc chipurile, să salveze orașul!!!

– INADMISIBIL! Nu pot risca să pierd următorii pretendenți la tron! Aduceți-i imediat in fața mea!, exclamă înfricoșat regele Frig, cu o față palidă.

Toate gărzile regale au asistat la căutarea acestora, dar problema era ori ca ei erau deja plecați ori gărzile erau niște căpcăuni incompetenți, care nu puteau să caute în niște amărâte de locuri. Adevărul era doar ca aceștia erau la Fryeze, pentru mai multe informații.

– Înțeleptule Fryeze! Exclamaseră cei trei prieteni.

– Majestățile Sale, Geko! Mă bucur că vă revăd, ce s-a întamplat?

– Nu este timp de asta! exclamaseră Fye.

– Practic, dacă dumneata știi totul, știi și schița unui devorator cu multă mâncare înăuntru, nu?

– Da, da, sigur, uite aici!

Pe când bătrânul Fryeze finaliza deja schița, multiple voci se auzeau la ușa acestuia.

– Friyeze, deschide ușa, acum!

– Știm că cei trei copii sunt la tine, deschide-ne! Se auzi o altă voce puternică.

Pe când Fryeze a deschis ușa celor din paza regală, copiii au ieșit pe o altă parte, fără să se facă văzuți. Singurul zgomot auzit era strigatul de mânie și dor al regelui Frig.

Străbătând dealuri și păduri întunecoase, în sfârșit au găsit o imensă construcție. Nici nu intrară bine că au auzit un zgomot infernal de gălăgios. Era o masivitate robotică, cu o trompă și cu o coadă lungă ca a unui șarpe.

– Uite, mâncare! Strigă lihnit Geko.

Nu trecu o secundă și firmitura fu halită de către masivitatea robotică. După acest gest, Geko, nestând pe gânduri, a fugit după firmitură, fiind și el halit de către masivitatea robotică. Vrând să-i sară în ajutor lui Geko, cei doi frați sar să îl ajute, fiind și ei mâncați de monstruozitate.

Înăuntru, pe lângă că au găsit grămezi de praf și multă mâncare, au găsit și niște cercetători alături de un chip cunoscut, ce zburau pe niște muște.

În final, folosindu-se de planul făcut de Fryeze, cei trei copii, cercetătorii și mâncarea au evadat din monstrul metalic, ajungând cu bine la palat. Cei trei copii au fost premiați pentru curajul de care au dat dovadă, dar și pentru găsirea unui monarh.