Dincolo de cer

Totul a început în vara anului trecut. Eram foarte fericită că a venit vacanța și puteam merge la bunicii mei, la țară. Acolo aveam doi prieteni cu care petreceam foarte mult timp împreună și ne înțelegeam de minune. Într-o zi, ne-a venit fantastica idee de a merge în spațiu. Eram foarte curioși de ceea ce se află dincolo de nori și de ce creaturi se mai pot găsi. Zis și făcut! Ne-am documentat noi din mai multe surse și am construit o rachetă cu care puteam ajunge. A fost foarte greu, dar într-un final am reușit! Încântați de ceea ce am realizat, ne-am strâns câteva provizii și am plecat. Viteza cu care ne deplasăm era imensă și de abia rezistam gravitației. Când am ajuns, am rămas uimiți de lucrurile din jurul nostru. Tot ceea ce ne înconjura ni se părea magic! Universul era atât de frumos, stelele erau maiestuoase și atmosfera era de nedescris. Acolo se afla un oraș în centrul căruia era palatul Reginei Lună. Nu am stat pe gânduri și am mers la palat cu ajutorul unui dragon gigantic și drăguț care ne-a dus până acolo. Aveam multe emoții înainte de a o întâlni pe regină, deoarece am auzit din legende că dânsa era văduvă și nu primea pe oricine. Pe atunci, regina a descoperit o cale prin care să ajungă la soțul ei, un puzzle, dar acesteia îi mai trebuia ultima piesă. Nimeni nu a reușit să o aducă, deoarece niciunul nu a deslușit indiciul care ducea la ea. Indiciul era: urmează constelația săgetătorului și vei găsi ceea ce cauți…

Auzind și noi cele spuse, nu am mai stat și am plecat în căutarea piesei lipsă. Ne-am gândit minute bune la ceea ce a vrut să spună indiciul, dar într-un final am reușit. Era foarte ușor, deoarece era chiar sub nasul nostru. Constelația săgetătorului era cea mai înaltă constelație dintre toate care se află deasupra celui mai mare turn al palatului. Piesa ne-a fost dată de o zână magică care a dispărut imediat după aceea. Având piesa, ne-am dus la regină și i-am dat-o. Aceasta ne-a mulțumit foarte mult și drept răsplata ne-a trimis înapoi acasă, deoarece racheta noastră se stricase. I-am mulțumit și noi la rândul nostru și de atunci, de fiecare dată când ne aducem aminte de această întâmplare, zâmbim și suntem recunoscători pentru ziua aceea.