Ungureanu Veronica
Clasa a VI-a
Școala Gimnazială Nr.1 Poiana Mărului
Prof. îndrumător:
Orzan Adriana
Era o zi călduroasă de iulie. Soarele ardea puternic, nemilos față de iarba și copacii crescuți de-a lungul drumului, care erau însetați de apă. Iarba crescuse mare, iar animalele mai mici nici nu se zăreau prin ea. Copacii erau înverziți și adăposteau la umbra lor câteva floricele norocoase, ferite de razele soarelui. Vântul adia ușor și împrăștia prin aer polen și mireasma florilor de câmp.
În acea zi frumoasă, eu mergeam către casa bunicilor mei, ca să îmi petrec vacanța la ei. Ere cald, dar natura părea proaspătă, în ciuda drumului uscat și prăfuit. Soarele ardea, mângâind cu razele sale întreaga natură, dar fluturașii dansau veseli printre florile colorate și frumoase, crescute pe marginea drumului. Chiar dacă era o zi de vară călduroasă, drumul acela minunat îmi inspira un sentiment de liniște și în același timp veselie. Simțeam aerul proaspăt și dulce, pe care numai în satul bunicilor îl găseam. Atmosfera era veselă, auzeam albinele cum bâzâiau, culegând polen din floare în floare, dar și ciripitul vesel al micuțelor păsări care se odihneau fericite pe crengile unor stejari înalți, bătrâni și falnici, care formau un fel de gard natural, crescând pe ambele margini ale drumului.
Privind toate acestea și trăind sentimentele pe care natura mi le inspira, simțeam cum aproape toată oboseala îmi dispărea, mă simțeam de parca m-aș fi aflat la umbra unui stejar, sub cerul senin. Știam că mai aveam de mers destul de mult până să ajung la casa bunicilor mei, dar drumul aceasta încântător și minunat mă făcea să îmi doresc ca bunicii mei să locuiască mai departe.