Fulger, dragonul rătăcit

Totul se întâmplă într-o vacanță de vară, când am fost la bunicii din partea mamei. Împreună cu prietenii mei de acolo, Segu, Seba și Bogdan, ne-am gândit să facem o plimbare pe lângă lacul din apropiere. Plimbându-ne, am auzit niște zgomote ciudate pe care nu le mai auzisem până atunci. Curioși să vedem de unde vine acel zgomot am început să cercetăm locul. Ne-am apropiat din ce în ce mai mult, iar în spatele unor tufișuri era un animăluț ciudat și nu reușeam să ne dăm seama ce fel de animal este. Inițial am luat-o la fugă pentru că ne-am speriat, dar apoi am revenit pentru că voiam să aflăm mai multe despre acel animăluț. Nu era speriat, dimpotrivă s-a apropiat foarte repede și nu părea că vrea să se despartă de noi. Astfel am decis împreună ca fiecare să îl ia acasă câte o seară, fără ca bunicii noștri să observe până vedem ce e cu el și de unde a apărut. Nici măcar nu știam cu ce să îl hrănim așa că ne-am apucat să căutăm pe internet ce specie este dar nu am găsit. Se făcuse seară și a trebuit să ne întoarcem acasă ca să nu îngrijorăm bunicii. În prima seară animăluțul a rămas la mine, l-am ascuns într-o cutie sub pat să nu îl vadă nimeni. A doua zi după micul dejun m-am reîntâlnit cu băieții ca să decidem ce facem în continuare. Animăluțul, căruia am decis să-i punem numele Fulger, era foarte ciudat pentru că creștea repede și își schimba mereu culoarea dar ne făcea ziua mai frumoasă, de multe ori atât de repede trecea ziua încât nu mai voiam să mergem acasă.

Fulger creștea tot mai repede, s-a făcut atât de mare că nu îl mai puteam duce acasă, nu încăpea în casa nici unuia dintre noi. Avea aripi și niște picioare uriașe, un bot lung cu dinții ascuțiți și fioroși, dar era blând și iubitor, se vedea că ne place exact cum și noi aveam drag de el. Într-o dimineață când mergeam pe lac să îl căutăm, deasupra noastră zbura ca o pasăre uriașă. Ați ghicit? Era Fulger, care era din ce în ce mai mare și care zbura atât de frumos. După ce ne-a văzut a venit la noi. Scotea niște sunete pe care nu le înțelegeam, el de fapt voia să ne spună să urcăm pe spinarea lui. Am urcat toți trei, cu teamă și am zburat în înaltul cerului. Fulger ne-a purtat deasupra dealurilor și munților și ne-a dus în locuri minunate …. a fost cea mai frumoasă zi din viața noastră. Îți dai seama? Am zburat!!! Am petrecut toată vara cu el, timp în care am aflat că Fulger nu era altceva decât un pui de dragon rătăcit.

A venit timpul să ne întoarcem acasă pentru că urma să începem școala, dar în același timp ne făceam griji și pentru noul nostru prieten Fulger, de care nu știam cine va avea grijă. În dimineața zilei când urma să plecăm, ne-am dus din nou la lac să ne luăm rămas bun de la Fulger și am fost foarte surprinși să vedem că el nu era singur ci în jurul lui mai erau alți dragoni. Am dedus că e familia lui. Fulger s-a apropiat de noi scoțând același sunete ciudate după care a zburat alături de ceilalți dragoni în înaltul cerului și astfel am înțeles că plecase pentru totdeauna. Eram triști, dar știam că locul lui e lângă familia lui unde va fi în siguranță și astfel puteam să ne întoarcem și noi liniștiți acasă. Sperăm să îl revedem cândva!