La bibliotecă

Ploaia lovește caldarâmul în timp ce eu și Felix fugim în spatele Lyrei și al luiPan. Norii grei apăruseră pe cer chiar înainte să plecăm, stropii reci udându-ne până la piele. Ploaia ne îngreunează munca, dar cui nu-i place o mică provocare? Îmi grăbesc pașii pentru a o ajunge pe Lyra, care are deja un mic avans. Ajungem curând la biblioteca din oraș, unde începe distracția. De când James, ajutorul de bibliotecar și-a bătut joc de ea, Lyra nu mai are odihnă. Însă astăzi ne luăm revanșa. Și ce loc mai bun, dacă nu chiar la bibliotecă? Felix urcă primul scările, în forma sa sprintenă de pisică, și încearcă clanța.

— E încuiată, fetelor!

— M-a oprit asta vreodată? îl întreb cu o sprânceană ridicată. Scot una din agrafele care îmi țin cocul prins, câteva șuvițe desprinzându-se, și mă apropii de ușă. Introduc agrafa în gaura cheii și o întorc de câteva ori. Se aude un clinchet și ușa se deschide.

— Et voila! După voi!

Lyra rânjește și se strecoară înăuntru, cu Pan și Felix pe urmele ei. Închid ușa și îi urmez. Biblioteca este destul de mare, rafturile întinzându-se pe două etaje. Mese rotunde sunt aranjate astfel încât să rămână un culoar pe mijloc, iar lumina vine de la lămpi cu petrol. Din fericire, locul e gol.

— Bun, am ajuns, am intrat. Acum ai de gând să îmi spui și mie ce vrei să facem? o întreb pe Lyra.

— Noi vom fura documentele pentru renovarea bibliotecii, spune ea, cu un rânjet și mai larg.

— Glumești!

— Ba chiar deloc! Din spusele lui, James e singurul, în afară de bibliotecar, care are cheile de la uși. E absolut normal ca atunci când ceva este furat, el să fie primul învinuit.

— Lyra, asta e… genial! Dar unde le ține bibliotecarul?

— Probabil că în biroul său. Vino! Urcăm scările către următorul etaj cu pași repezi. Biroul este o încăpere modestă, cu doar un birou, un scaun și o bibliotecă mică din lemn de stejar, înțesată de titluri vechi. Lyra începe să caute printre foile împrăștiate pe birou, iar eu mă uit în sertare, însă documentele sunt de negăsit. Mă cuprinde un sentiment de neliniște.

— Nu sunt pe sau în birou. Dar trebuie să fie pe aici pe undeva! Mă aplec și încep să caut crăpături sau denivelări în podea, iar Felix, șoarece de această dată, mă ajută. Lăbuțele lui agile se mișcă cu repeziciune.

— Am găsit! strigă el. Mă întorc către locul unde stă el și observ o scândură puțin ridicată. O scot de la locul ei și mă uit dedesubt. O mulțime de foi, documente și lucruri ciudate se află în ascunzătoare, printre care și cele pe care le căutam noi. Le iau și i le dau Lyrei.

— Bine, le-am luat. Acum putem pleca, te rog?

— Ce-i cu grabă asta?

— Am un presentiment…

— Las-o baltă, Anto! Nu vom păți nimic dacă mai stăm cinci mi…

— Fetelor, grăbiți-vă! James și domnul bibliotecar se îndreaptă încoace! strigă Pan, care stătea de pază. Lyra ascunde documentele în buzunarele rochiei și apoi fugim spre ieșire. Însă chiar înainte să pun mâna pe clanță, ușa se deschide, iar James și bibliotecarul intră. Pentru o fracțiune de secundă, schimbăm priviri mirate.

— Ce căutați voi aici? Lyra ridică din umeri, apoi mă prinde de mână și o ia la goană. Cei doi sunt chiar în urmă noastră, dar Pan și Felix le sar în față, ambii transformați în pisică. Felix e o pisică portocalie, mare și grațioasă, cu ochi albaștrii și urechi pufoase. Îl zgârie pe James pe față și pe urechi, apoi sare jos. Ne îndreptăm cu toții spre birou, intrăm și încuiem ușa. După câteva secunde aceasta începe să se zgâlțâie puternic.

— Și acum ce ne facem? întreb disperată. Lyra analizează camera apoi zâmbește de parcă i-a venit cea mai bună idee.

— Sărim pe geam, spune ea simplu.

— POFTIM?? Ai înnebunit? Ne vom rupe gâturile!

— Nu și dacă Pan și Felix se transformă în păsări și ne țin până jos!

— Dacă asta e singură opțiune, bine. Felix! Felix sare pe pervaz, pregătit, dar nu se întâmplă nimic.

— Haide, Felix, nu avem timp de glume!

— Încerc, dar nu pot! Chiar pare că încearcă din răsputeri, dar nu funcționează.

— Anto, grăbiți-vă, nu mai pot ține de ușă prea mult!

— Sper să nu-mi rup gâtul! Îl iau pe Felix în brațe și sar pe geam. Aterizez rostogolindu-mă și doare puțin, dar măcar nu-s moartă. Încep să alerg și văd că Lyra și Pan ne urmează îndeaproape. Ploaia încă lovește caldarâmul, noi fugim din nou, iar doi bibliotecari furioși ne urmăresc. Planul a eșuat pe jumătate. Dar nici una dintre aceste lucruri nu e problema. Problema e că Felix nu își mai poate schimba formă.