Șerbănucă Cristina
Clasa a V-a A
Școala Gimnazială
Nr. 1 Poiana Mărului
Prof. îndrumător:
Orzan Adriana
Era o dimineață de vară. Păsărelele ciripeau de zori, așteptând răbdătoare trezirea oamenilor somnoroși. Eu, împreună cu părinții mei eram pregătiți să îi vizităm pe bunicii noștri. Drumul era lung, așa că aveam timp să admirăm frumusețea pădurii care înconjura drumul. Acesta era pietruit cu niște cărămizi care s-au decolorat cu timpul, iar florile erau în pragul frumuseții.
După ceva timp se simțea din depărtare mirosul cireșilor înfloriți. Acolo se întindea o pășune deosebit de verde. Doamne, ce priveliște! Când am ajuns la aceasta se simțea mirosul de iarbă proaspătă. Acolo am făcut un mic popas. Iarba era moale și înmiresmată.
După un ceas am ajuns la bătrânii nerăbdători. Cu timpul, vrăjitoarea numită Bătrânețea și-a pus amprenta pe corpurile bunicilor. Bunicul este ca un bătrân obișnuit, împodobit cu nea în păr. În schimb, bunica are o obsesie: șorțurile. Poartă șorțuri în fiecare zi, chiar și atunci când se culcă, iar dulapul ei este încărcat cu acestea, poate chiar sunt mai multe decât hainele.
Chiar dacă bunica este mai diferită decât bunicul, eu îi iubesc în mod egal. Bătrânica nu este diferită, ci specială.