Pădurea basmelor

La începutul clasei a V-a doamna dirigintă ne-a promis că vom merge cu clasa într-o excursie la Constanța. Abia așteptam această excursie și de când am aflat de ea numai acolo îmi stătea gândul. În sfârșit a venit și ziua mult așteptată. Mi-am pregătit cu mult entuziasm bagajul și la ora stabilită eram în fața școlii pentru a aștepta autocarul. Totul părea minunat… se desfășura conform planului stabilit în atâtea discuții la orele de dirigenție… eram așa de bucuroși…

Însă deodată autocarul s-a oprit cu un zgomot ciudat pe marginea unei străzi, care nu părea deloc a fi destinația noastră. Doamna dirigintă, după o discuție scurtă cu șoferul, văzându-ne neliniștea de pe chipuri a încercat să ne calmeze și arătându-ne o pădure în apropiere ne-a propus să facem o scurtă drumeție. Când am coborât, tot nu-mi venea să cred că ne vom petrece ziua într-o pădure, dar ce puteam să fac? Doamna ne face repede un instructaj și începem minunata noastră drumeție.

Când am intrat în pădure am simțit că ceva nu era în regulă dar mi-am zis că e din cauza dezamăgirii. Însă nu mă înșelam. În fața mea era căsuța celor șapte pitici din povestea „Albă-ca- Zăpada și cei șapte pitici”. Mi se părea că visez. Albă-ca-Zăpada era mult mai frumoasă decât în imaginile din cărțile mele. Ea ne-a întâmpinat cu căldură și ne-a zis că dacă vrem să ieșim din pădure trebuie să trecem prin Regatul Războiului, Regatul Blestemului și apoi, în Regatul Strălucirii îl vom întâlni pe Împăratul Suprem care ne va putea ajuta să ajungem iarăși la familiile noastre.

După ce i-am mulțumit am continuat drumul și nu la mare distanță de căsuța piticilor era Regatul Războiului. Aici, ca prin minune ni s-au pus armuri de culori diferite. Ca să ne dumerim a venit un personaj ciudat care părea un războinic din cărțile de istorie. El ne-a zis de un război între poporul lui Mulan și cel al Neînfricatei. Cei cu armura maro erau în tabăra Mulanei iar cei cu armura argintie erau de partea Neînfricatei. Așa că, vrând-nevrând, am intrat cu toții în război. Eu eram de partea lui Mulan și am luptat alături de ea. După puțin timp eram toți epuizați. Războiul s-a încheiat cu declararea păcii din partea ambelor armate. Imediat ne-au dispărut armurile și ne-am continuat drumul lăsându-le în urmă pe Mulan și Neînfricata, fluturând steagul alb al păcii.

N-am mers pre mult până am ajuns în Regatul Blestemului, unde toți am fost transformați în câte un animal. Eu eram o țestoasă. Acolo ne-a întâmpinat Belle care ne-a zis că dacă vrem să ni se rupă blestemul trebuie să atingem animalul în care suntem blestemați și trebuie să facem asta până la prânz. Așa că nu am mai stat pe gânduri și ne-am decis ca după ce ni se desface blestemul să ne întâlnim la poarta de la ieșirea din regat. Am pornit rapid la căutare de broaște țestoase. Asta nu putea fi prea greu deoarece era un regat plin de animale dar totuși eram o țestoasa și toată lumea știe de viteza lor…

Însă cumva am reușit cu toții să ne desfacem blestemul și ne-am îndreptat spre celălalt regat, anume Regatul Sclipirii unde le-am întâlnit pe Aurora și Cenușăreasa, însoțite de doi prinți minunați. Acolo, băieții au fost îmbrăcați în haine de prinți și fetele purtau rochii lungi și strălucitoare. Am servit un ceai cu Aurora și Cenușăreasa iar băieții s-au dus la vânat cu cei doi prinți. După o frumoasă discuție cu cele două prințese am pornit la drum spre Împăratul pădurii dar nu a trebuit să mergem prea mult. Se pare că împăratul auzise despre noi de la bunul său slujitor care era un papagal ce ne spionase tot drumul. Împăratul ne-a întrebat ce căutam aici și de ce am tulburat liniștea pădurii. Noi i-am răspuns foarte respectuoși că am plecat într-o drumeție și vrem doar să ajungem acasă la familiile noastre. Împăratul, văzându-ne inimile sincere, ne-a lăsat să ieșim cu condiția să nu ne mai întoarcem niciodată în pădurea fermecată.