Vândalac Nectaria
Clasa a V-a B
Colegiul Național Pedagogic
„Regina Maria” Deva
prof. coord. Lavinia Muntean
Nu știu dacă ar trebui să spun povestea asta. Voi, puii de oameni, sunteți atât de sensibili! Poate că nu ar trebui să știți cum e sufletul vostru sau cum arată animalul vostru îndrumător. Așa că… dă ce citești la o parte și uită-te la un desen cu zâne care trăiesc într-un castel roz! Nu ai plecat?! Bine, dar nu da vina pe mine dacă o să începi să crezi că vezi tot felul de animale! Deci… să începem!
Vaiestreia e un nor. Acolo trăiesc ceahunii, animalele care reprezintă sufletul vostru. Și nu, asta nu înseamnă că ceahunul tău e exact cum te crezi tu! Poate crezi că animalul tău e un iepuraș drăgălaș, și poate chiar așa este, dar se poate la fel de bine ca el să fie de fapt o vulpe vicleană.
Așadar, în Vaiestreia sunt ceahuni buni și ceahuni răi. Cei buni locuiesc Sus, pe Nor, în Calas, iar cei răi, în Utas, Jos, sub Nor. Eu sunt Marele Ceahun, Naros și da, sunt un ceahun bun. Reprezint sufletul primului om, așa că sunt primul animal din Vaiestreia și, de fapt, din lume.
Revenind la ceahuni, trebuie să știi că sunt foarte mulți, exact cât toți oamenii din lume. Fiecare arată ca sufletul omului său și a făcut-o mereu. Bine, aproape fiecare…
Acum 12 ani, când s-a născut o fetiță, s-a născut și un ceahun, căci odată cu un om, se naște și un ceahun. Câțiva ani totul a fost bine, dar apoi acest ceahun, care până atunci fusese o păsărică mică și drăgălașă, a început să se schimbe. După un an, era o pisică, după doi, un câine, iar după trei, un ursuleț. La început, nu l-a deranjat, pentru că toți ceahunii tineri se mai schimbă câteodată. Dar de ceva timp, el era singurul care se schimba, așa că a început să se simtă trist și inutil.
După câteva luni, a hotărât să coboare la voi, oamenii, pentru a o găsi pe fată și să o certe că se tot schimba. Nu îți spun cum a coborât, să nu-ți vină vreo idee și apoi să cad eu vinovat! Așa… unde eram? A, da! Când a ajuns pe pământ, s-a dus direct în casa ei (un ceahun știe unde îi este omul) și a privit în jur. A recunoscut-o imediat. Citea o carte de aventuri și tocmai ajunsese la cea mai interesantă parte. Imediat a simțit cum se transformă într-un tigru fioros. Atunci și-a dat seama că el se schimba în funcție de ce simțea copila, pentru că, chiar dacă părea mai mare, în suflet era tot un copilaș… Așa că ceahunul s-a întors în Vaiestreia, fericit că este special. De atunci, trăiește în partea de sus a Norului, fericit și mulțumit.
Hei! Acesta e finalul! A, normal că mai ești aici. Ți-am zis eu că te vei speria! Nu ești aici pentru asta? Desigur, numele! Bine, dar reiau doar pentru că m-ai rugat tu! De atunci, trăiește în partea de sus a Norului, fericit și mulțumit. Și cum îl cheamă? Pentru că se tot schimbă, l-am numit Mutabilis.