Niagu Luisa
12 ani
Clasa a VI-a
Liceul Tehnologic
„Sf. Dimitrie” Teregova
Prof. coord.
Jompan-Codilă Ana
– Bună! Eu sunt Amira și sunt un elf. Am 13 ani și stau într-un orășel sub pământ. Eu și fratele meu, Cler, ne-am dorit întotdeauna să cunoaștem lumea oamenilor, așa că ne-am gândit, ca noaptea, când toată lumea doarme, să plecăm. Zis și făcut! Când întunericul s-a instalat și toată lumea era cufundată într-o liniște morbidă, am plecat cu două felinare aprinse și am traversat tunelul până când am ajuns la ușa care realiza trecerea în lumea oamenilor. Și atunci fratele meu spuse:
– Ești sigură că este bine să mergem? Mama spunea că oamenii sunt răi.
– Da, sunt sigură. Totul va fi bine!
Ajunși în noua lume ni se părea foarte interesant cum arătau legumele, fructele și tot ceea ce vedeam. Plimbându-ne am observat o revistă în care ne-a atras atenția știrea că o cofetărie fusese închisă, deoarece în oraș exista un alt spațiu mult mai mare în care se comercializau prăjituri. Cei doi elfi s-au gândit să îl ajute pe proprietarul cofetăriei aflate în faliment și au mers la el. Ajunși la acesta, bărbatul era foarte speriat pentru că niciodată nu văzuse niște elfi și a vrut să îi lovească. În acel moment, Amira spuse:
– Nu ne omorî, suntem niște elfi! Noi vrem să te ajutăm să îți redeschizi cofetăria.
– Puteți vorbi! Nu am mai văzut așa ceva!
– Noi am venit să te ajutăm!
– Dar cum să mă ajutați?
– O să vezi.
– Bine!
– Ai încredere în noi!
– Bine! Mâine o să vedem, haideți să vă duc la voi în cameră.
– Bine, mulțumim!
– Noapte bună!
– Noapte bună!
Peste ceva timp Cler s-a trezit și a spus:
– Amira, Amira, trezește-te!
– Bine. Acum mă trezesc.
– Uite, un sac cu jucării!
– Ce mare e!
Amira a spus că ar vrea să facă un tunel în bucătărie care să îi ajute la muncă ca să
poată face mai repede prăjituri. Dimineața când omul s-a trezit a văzut ce invenții au făcut
cei doi elfi și au început să plămădească prăjituri. După o saptămână de lucru ei au
redeschis cofetăria și toată lumea venea să cumpere produse de la ei. Cu toate acestea, după
ceva timp nu mai puteau să se descurce, așa că Amirei i-a venit o idee.
– Cler, am o idee cum să ne descurcăm cu toate!
– Ce idee? Spuse, Cler!
– Haide să mergem în orășelul nostru și să chemăm pe toată lumea, așa putem să facem față la tot, unii împachetează comenzi, alții ornează și fac prăjituri, care se vor pune în cuptor.
– Nu prea știu ce să spun.
– Haide, măcar să încercăm!
– Bine!
Cei doi au plecat după ceilalți și când au ajuns toată lumea era îngrijorată.
– Unde ați fost atâta timp? Întreba mama lor.
– În lumea oamenilor! Spuseră amândoi.
– Eu v-am spus să nu vă duceți pentru că oamenii sunt răi!
– Nu este adevărat, sunt niște oameni foarte buni, chiar ne-am făcut un prieten și v-am ruga să veniți și voi să îl ajutăm cu cofetăria.
– Bine, totul merită o șansă! Spuseră toți.
Atunci am plecat spre cofetărie și când am ajuns omul a fost foarte bucuros că au venit toți.
Așa bărbatul a plătit toate datoriile și afacerea sa a început să devină productivă.
După două luni Amira spuse:
– Uite, noi trebuie să plecăm, nu putem să ne lăsăm casa.
– Dar o să vă mai văd?
– Da, o să venim pe la tine cu orice ocazie!
– Bine, sunt foarte bucuros că v-am întâlnit!
– Și noi ne bucurăm! La revedere!
– La revedere!