Țara stelelor

Se spune că, departe, dincolo de lună, se ascunde o țară. Țara pe care nimeni nu a văzut-o, nimeni nu a pășit în ea. Toată lumea o cunoaște din povești drept Țara stelelor, în care doar stelele locuiesc.

Kristof era un băiat singuratic căruia îi plăcea să călătorească, să exploreze mistere, să cunoască necunoscutul. El s-a decis să facă o ultimă călătorie, să meargă cu racheta pe lună. Totul a fost pregătit, racheta a fost lansată în spațiu. Totul mergea conform planului.

Racheta a aterizat, Kristof s-a dat jos din rachetă și nu îi venea să creadă ce vede, spațiul, planetele, stelele. Era magnific, magic. Dar, pe lângă planetele și toate minunățiile care îl înconjurau, dincolo de lună, Kristof descoperă un nou loc. Un loc plin de lumini, splendoare, pășuni verzi prin care se plimbau oameni cu păr argintiu, ochi argintii și cu pielea albă ca razele luminii.

Kristof se urcă în rachetă și porni spre acea țară. Când acesta a aterizat, a fost surprins de frumusețea acestui loc, nu i-a venit să creadă ochilor.Dar ce i-au captat atenția cel mai mult a fost o fată, o fată de o frumusețe inegalabilă, arăta ca o stea, de fapt, era o stea. Această fată s-a uitat în direcția lui Kristof. Nici ei nu i-a venit să creadă când l-a văzut, un om în Țara stelelor? Fata s-a dus și l-a luat pe Kristof din vederea celorlalți și l-a ascuns. Acesta a fost fermecat de când fata l-a luat cu ea. De îndată ce fata l-a ascuns pe Kristof in siguranță, acesta a întrebat-o:

– Bună! Poți să îmi spui cum te numești?

– Numele meu e Adalia Star. Tu cine ești? Și cum îndrăznești tu,muritor, să vii aici, în Țara stelelor, unde doar stelele trăiesc?

– Mă numesc Kristof Martin, și îmi pare rău, n-am vrut să deranjez, dar am fost captivat de această frumusețe inegalabilă și sunt fascinat de frumusețea ta.

Adalia, când auzi aceste cuvinte, a început să simtă ceva pentru Kristof și asta o speria teribil.

În timp ce aceștia vorbeau, gărzile stele l-au descoperit pe Kristof. Ei au observat, au fugit până la rachetă, nu s-au mai uitat înapoi și au decolat spre pământ împreună.

Când Adalia a aterizat pe pământ, a a observat ceva ce a cutremurat-o teribil: nu mai avea puterile de stea. Aceasta se preschimbase in om. Chiar dacă asta a speriat-o, frumusețea pe care a văzut-o pe pământ, a făcut-o să se îndrăgostească instantaneu. Totul era așa nou și liber pentru Adalia, încât nu a vrut să se mai întoarcă în lumea ei. Pământul era luminat de razele sclipitoare ale soarelui care încălzeau obrajii palizi ai fetei; florile aveau un miros care o fermecau pe Adalia.

Totul i s-a părut așa de nou, așa de liber, aerul curat, copacii înalți și falnici, fluturii de culori diferite care zburau pe lângă părul fetei, surprinși de culoarea argintie a acestuia. Cei doi, Kristof și Adalia, au rămas împreună pe pământ, un om și o stea, ceva total neobișnuit, dar fascinant.

Aceștia s-au îndrăgostit unul de celălalt. Ce s-a întâmplat mai departe? Sperăm că au trăit fericiți împreună până la adânci bătrâneți.