Vetreș Nicolae
13 ani
Clasa a VII-a
Liceul Tehnologic „Sf. Dimitrie” Teregova
Prof. coord. Jompan-Codilă Ana
Trenul este mijlocul de transport care mie îmi place foarte mult, până când într-o zi mă deplasam cu trenul spre un prieten dintr-un oraș apropiat. Ajuns la el am avut o stare de confuzie. Era mai bătrân și nu mă mai cunoștea. Am aflat că acel tren era un tren al timpului, respectiv o mașină a timpului. Puteam călători în trecut sau în viitor. Un buton misterios mi-a atras atenția și am decis să îl apăs. M-am trezit într-un loc în care nu am mai fost niciodată, eram înconjurat de dinozauri, iar pe cer se putea observa un asteroid care se apropia spre pământ. Am atins din nou butonul și de data asta mă aflam într-un loc modern și civilizat. Întrebând diverse persoane din jurul meu am descoperit că mă teleportasem în anul 2249 și că urma să vină o apocalipsă zombie. Trenul dispăruse dintr-o dată, nu mă mai puteam întoarce înapoi. Toată lumea era agitată, toți se îndreptau spre aeroporturi. Nu mai există scăpare, virusul zombie era deja transmis la majoritatea populației. Doctorii încercau să găsească un antidot pentru a opri apocalipsa. Singurul lucru pe care puteam să îl fac era să încerc să supraviețuiesc. Pe drum am găsit o casă abandonată în care m-am adăpostit. De dimineață cineva îmi bătea în ușă, am deschis și era un grup de oameni care doreau să mi se alăture. Nu aveam încredere, însă nu puteam să refuz. Aveau arme cu care ne puteam apăra câțiva ani. Resursele erau puține și se găseau foarte rar în magazine. Pe drumurile pustii se puteau auzi sunete produse de tancuri, pe cer erau avioane care survolau zona, era haos. Aveam un radio pe care îl ascultam în fiecare zi, în speranța că o să fim salvați. Puteai auzi pe stradă cum lumea striga după ajutor. La radio ni s-a comunicat că trebuie să părăsim orașul pentru a ne putea adăposti într-un buncăr modern. Am pornit la drum, totul decurgea bine până în momentul în care am rămas fără benzină. Aveam un jeep care nu era într-o condiție foarte bună, dar la câțiva kilometri se afla o benzinărie și astfel am reușit să ajungeam la destinația finală. Antidotul a fost descoperit și lumea a fost salvată.
Toate aceste întâmplări au fost imaginate de mine într-o oră plictisitoare de matematică.