Barbu Luca
cls. a VI-a C
Şc. Gimnazială „Axente Sever”, Aiud
Profesori coordonatori:
Boldor Elena, Ioan Casandra
Salut! Eu sunt Max și am doisprezece ani și locuiesc lângă o pădure într-o cabană cu mama mea. Și o să vă întrebați: „Max, dar unde e tatăl tău?” și răspunsul este că într-o dimineață el s-a dus la o plimbare în pădure și nu s-a mai întors.
De atunci mama nu m-a mai lăsat să mă aventurez în pădure. Și ceea ce e și mai rău este că nenorocirile s-au ținut lanț: mama și-a pierdut locul de muncă, eu am fost dat afară de la școală și bunica a murit din cauza cancerului.
– Mamă, mă duc afară!
– Bine, dar știi regula!
– Da, da, știu, „nu te duce departe”.
Zis și făcut. Îmi iau papucii în picioare. Razele gingașe mă gâdilau. Mergeam liniștit când îmi vine o idee: „Ce s-ar putea întâmpla dacă mă abat un pic de la drum?”. Și eu, cum sunt o fire încăpățânată, în doi timpi și trei mișcări mă trezesc în mijlocul pădurii, singur. După ce trec câteva minute alunec într-o groapă și mă trezesc în mijlocul a sute de șerpi veninoși și fix când un șarpe a vrut să mă înșface, o rază de lumină albastră îl izbește de perete. Lumina aceea stranie se dovedi a fi un lup fantomă. În două secunde lupul mă apucă și ieșirăm din groapă.
– Cine și ce ești! Spun trecându-mi mâna prin el.
– Eu sunt un animal spirit. Fiecare om are un animal spirit personal care e influențat de personalitatea lui. Noi, animalele spirit apărem când ești în mare pericol.
– MAX! Se aude vocea mamei.
Eu o rup la fugă înainte ca mama să afle de isprava mea. Dar, cum minciuna are picioare scurte, a aflat ce am făcut. Bine, aproape tot, nu știe de șerpi și lup! De atunci am un lup-spirit în secret!