Onică Irina
Școala Gimnazială George Coșbuc 23 August
Profesor: David Valentina
În timp ce închideam ochii, am simțit că trupul meu este tras într-un mod ciudat și necunoscut. Am deschis ochii și am văzut că eram într-un loc care semăna cu Pământul, doar că părea că ar fi fost modificat într-un fel. Cerul era de o culoare violet intens, iar copacii păreau a fi făcuți dintr-un material ce nu era natural, un material diferit. Privind în jur, mi-am dat seama că nu mai eram pe Pământ, ci într-un univers paralel. Conștientizarea a fost suprarealistă și emoționantă.
Întotdeauna am visat să călătoresc în realități alternative iar acum, cumva, îmi atinsesem fără să știu scopul. Primul meu gând a fost să încerc să găsesc pe cineva, pe oricine, care să mă ajute să înțeleg unde mă aflu și cum să mă întorc în lumea mea. Locul părea pustiu, dar, la un moment dat, am auzit niște pași. Pașii se auzeau din ce în ce mai aproape că și cum cineva se îndrepta spre mine. M-am întors și am văzut o creatură care mergea pe două picioare, era o creatură înaltă, cu blană care strălucea în lumina violetă. Avea ochii mari și strălucitori și simțeam că nu-i era frică de mine. Mi-a vorbit într-o limbă pe care nu o puteam înțelege, dar mâna lui mi-a făcut semn să o urmez. Am mers în spatele creaturii, păstrând distanță, și am fost surprinsă să descopăr că am ajuns într-un sat care părea să aparțină unei alte epoci.
Satul era format din colibe mici, din lemn și paie, cu o zonă centrală în care se adunau sătenii. Când am intrat în zona centrală, m-am uitat în jur și am văzut că acolo erau adunați oameni din diferite părți ale lumii, oameni care păreau să aparțină unor epoci diferite ale istoriei. Aceasta situație nu semăna cu nimic din ce mai văzusem vreodată. Am fost abordată rapid de o femeie în vârstă, îmbrăcată în haine care păreau din Epoca Renașterii. M-a întrebat ce fac în satul lor și i-am explicat situația mea. M-a ascultat cu atenție și apoi m-a rugat să vin cu ea să întâlnesc consiliul. Consiliul la care am fost era format din șase persoane, fiecare dintre ei părând să aparțină unei epoci diferite ale istoriei. Mi-au ascultat povestea, iar apoi, spre surprinderea mea, mi-au spus că trebuie să-i ajut cu o misiune. Consiliul a spus că dețin un set unic de abilități pe care nu le-au putut găsi în propria lor lume.
În următoarele zile, am învățat să-mi valorific abilitățile și, cu ajutorul membrilor consiliului, am pornit într-o căutare pentru a le salva satul de la un dezastru cumplit. Am luptat împotriva unor creaturi uriașe, am navigat prin terenuri periculoase și am experimentat provocări de neimaginat, dar, în cele din urmă, am reușit! Când mi-am luat rămas bun și am plecat în sfârșit din sat în căutarea unei modalități de a mă întoarce acasă, mi-am dat seama cât de incredibilă a fost toată această aventură. Călătorisem dincolo de visele mele, cunoscusem oameni din diferite epoci ale istoriei și ajutasem la modelarea destinului lor. Tot ce a mai rămas era să-mi găsesc drumul înapoi în propria mea lume. Însă în acel scurt moment, nu am simțit nimic altceva decât fericire pură, știind că aventura mea era ca cele scrise în cărți.