Cristina-Damaris
Țimbotă
13 ani
Clasa a VI-a
Liceul Tehnologic
„Sf. Dimitrie” Teregova
Prof. coord.
Jompan-Codilă Ana
– Jade, fă-ți bagajele! Astăzi vom merge la bunica. Spune mama grăbită.
– Imediat! Răspunde fata.
– Haide, Jade, vom pierde trenul.
– Viiin! Spuse Jade enervată, deoarece nu a apucat să împacheteze toate lucrurile de care avea nevoie.
Jade și mama ei așteptau trenul în gară. Cele două se urcară în tren și plecaseră spre casa bunicii.
Când au ajuns, Jade a plecat în fugă să își îmbrățișeze bunica pe care nu o văzuse de multă vreme.
– Bunico, ce dor mi-a fost de tine!
– Și mie! Spuse bunica cu căldură.
– Jade va sta câteva zile aici. Eu am puțină treabă și nu pot avea grijă de ea, adăugă mama.
– Nu e nicio problemă, răspunse bunica.
Mama plecase, iar afară se înserase.
Bunica a dus fata în camera ei și a ajutat-o să își despacheteze bagajele.
– Noapte bună, draga mea!
Soarele a răsărit, iar cocoșii au început să cânte. Fata s-a îmbrăcat și a coborât la bunica ei care pregătea micul dejun:
– Ce bine miroase! A spus Jade nerăbdătoare să mănânce bunătățile pregătite de bunica.
– Te-ai trezit? Haide, ți-am pregătit micul dejun. Răspunse bunica.
– Mulțumesc, bunico!
– După ce termini de mâncat să vii în grădină să mă ajuți.
– Bine, am să vin!
– Cele două au terminat treaba în grădină, dar fata a vrut să exploreze prin jur, deoarece casa era înconjurată de copaci, era chiar în mijlocul pădurii.
Bunica a avertizat-o să aibă grijă pentru că sunt tot felul de animale sălbatice. Jade nu a ascultat și a plecat să ,,exploreze”.
Pe drum, fata a dat de un pui de urs, ea s-a speriat și a încercat să fuga, dar s-a împiedicat de o creangă și a căzut. Jade a început să țipe, dar spre mirarea ei, ursul a început să vorbească:
– Nu mai țipa, te rog! M-am rătăcit, nu îți voi face rău.
– Tu… ai vorbit? Răspunse fata uimită.
– Da, dar ce te aduce pe tine aici în pădure?
– Eu am vrut să mă plimb prin natură.
-Mă poți lua cu tine, te rooog? Spuse ursul, deoarece era pierdut.
– Sigur! A răspuns fata.
Fata și ursulețul s-au mai plimbat pe acolo, dar dintr-o dată s-a auzit un urs care părea foarte nervos.
Jade a alergat cât o țineau picioarele, dar ursulețul a recunoscut vocea, era… mama lui:
– Mami, mami te-am găsit! A spus ursulețul entuziasmat.
– Fiule, te-am regăsit! A răspuns mama urs fericită.
– O fată foarte drăguță m-a ajutat, este chiar a… , era aici acum două secunde.
Jade privind de după un copac i-a văzut pe cei doi și a ieșit din ,,ascunzătoare”.
Mama urs i-a mulțumit fetei că i-a adus copilul și a vrut să plece, dar a realizat că nu mai știa pe unde să se întoarcă.
Afara era întuneric, iar fata a început să plângă, deoarece nu știa drumul spre casă. Ursulețul a văzut-o și i-a spus mamei lui, care s-a oferit să o ducă acasă. Și-au luat rămas bun, iar fata a intrat în casă.
Bunica era foarte îngrijorată, dar când a văzut-o pe Jade a mers la ușă și a strâns-o tare în brațe:
– Jade, ți-am spus să ai grijă! M-ai speriat foarte tare! A spus bunica ușurată că fata se întorsese.
– Îmi pare foarte rău că nu te-am ascultat! A răspuns fata plângând.
Bunica și nepoata ei și-au petrecut ultimele zile împreună, iar Jade și-a învățat lecția.
Toate aceste întâmplări au fost imaginate de mine într-o oră plictisitoare de matematică.